pierderea prematura a dintilor de lapte

Efectele pierderii precoce a dintilor de lapte (temporari)

Urmarile grave rezultate in urma pierderii precoce a dintilor temporari fie prin procese carioase, fie prin traumatisme, au facut sa se acorde o importanta considerabila metodelor de profilaxie menite sa asigure o perioada cat mai lunga de mentinere a acestora pe arcade.

Cauzele cele mai frecvente ale pierderii precoce a dintilor temporari

  1. Traumatismele – accidentele ce au loc in timpul jocului sau diverselor sporturi practicate
  2. Caria dentara – daca un dinte de lapte prezinta o carie profunda complicata, se poate ajunge la extractia lui, datorita riscului de afectare a dintelui permanent, ca urmare a diseminarii infectiei. Una din cele mai agresive forme de carie o reprezinta caria rampanta(aceste carii duc la distructia rapida a dintilor temporari).

           Caria dentară reprezintă cea mai frecventă boală cronică, ce afectează 4-86% dintre copiii cu dentiție temporară și 27-86% dintre copiii cu dentiție mixtă și permanentă. 

           În dentiția temporară, cel mai frecvent fiind afectați, simetric: incisivii centrali și laterali maxilari, molarii doi și unu mandibulari, urmați de canini. În dentiția mixtă și permanentă, sunt afectați simetric, mai frecvent molarii unu, urmați de molarii doi, molarii trei, premolarii, incisivii centrali maxilari. Caria ocluzală predomină între 2 și 5 ani, cea proximală între 5-6 ani, la 8 ani frecvența cariilor ocluzale și proximale devenind egală. Evoluția leziunilor carioase la dinții temporari este rapidă, cu: transformarea dinților în resturi radiculare, apariția proceselor inflamatorii periapicale afectarea mugurilor dinților permanenți și instalarea tulburărilor funcționale.

          Evolutia cariei dintilor temporari este mult mai rapida decat in cazul dintilor permanenti, iar complicatiile sunt multiple: afectarea nervului cu aparitia durerii, fracturi dentare, abcese, mergand pana la pierderea dintilor si afectarea mugurilor dintilor permanenti.

            Traumatisme dento-parodontale au o frecvență de 15-40% în dentiția temporară și de 4-33% în dentiția permanentă. Apar mai frecvent la grupele de vârstă 1-3 ani și 7-11 ani, la băieți (raport 2:1). Dinții cel mai frecvent afectați sunt: incisivii centrali superiori (73%), urmați de incisivii centrali inferiori (18%), incisivii laterali inferiori (6%) și incisivii laterali superiori (3%). 

          Comportamentul necooperant, ca o reacție de frică față de intervențiile dentare, este o situație întâlnită frecvent în practica pedodontică. Frica apare la 3-20% dintre pacienții în creștere, îndeosebi la cei cu o vârstă mai mică de 11 ani, de aceea frecvent nu se pot institui tratamentele necesare la momentul potrivit, de aceea deseori dintii temporari pot ajunge resturi radiculare care nu mai pot fi tratate, iar dintele dispare precoce. 

Complicatiile cele mai recente care apar in momentul pierderii precoce a dintilor de temporari:

1. Dintii vecini spatiului edentat au tendinta de a migra pentru a inchide spatiul creat, ducand la reducerea spatiului pentru dintele definitiv

2. Reducerea lungimii arcadelor dentare, ca si consecinta a migrarii dintilor restanti

3. Intarzierea sau accelerarea eruptiei dintilor permanenti

4. Migrarea liniei inter-incisive spre partea edentata

5. Supra-eruptia dintilor antagonisti spatiului edentat

6. Dezvoltarea de obiceiuri anormale, precum interpozitionarea limbii, care accentueaza viitoarele anomalii

7. Perturbarea procesului de alimentatie si fonatie

8. Probleme estetice si emotionale

Consecințele extracției precoce în dentiția temporară 

         Edentațiile precoce ale dinților temporari se întâlnesc la 4,3-42,6% dintre pacienți, cel mai frecvent la nivelul molarilor temporari (11-60,36%). Pierderea precoce a dinților din zona frontală este relativ lipsită de urmări. În cazul molarilor unu reducerea spațiului survine în primele 4-6 luni după extracție, cu 1,5 mm la mandibulă și 1 mm la maxilar. Pierderea caninilor și în special ai molarilor doi generează consecințe semnificative ca frecvență și gravitate: deficit în dezvoltarea arcadelor și a oaselor maxilare, perturbarea secvenței și momentului de erupție a dinților permanenți, apariția obiceiurilor vicioase, tulburarea funcțiilor ApDM, a dezvoltării psiho-somatice și psihologice.

        Pierderea dinților permanenți survine de asemenea rapid (8-9 ani) , afectând 11,94- 42,85% dintre pacienții în creștere, în special persoanele de sex feminin și molarilor unu. Consecințele pierderii precoce a molarului de șase ani sunt: deplasarea dinților limitanți în plan sagital (mai însemnată la maxilar, pentru dinții distali breșei, de tipul translației pentru extracțiile 7 precoce și de tipul înclinației pentru extracțiile tardive) și vertical (extruzie/egresiune), cu apariția tulburărilor în ocluzia statică și dinamică.

Modificarea eruptiei dintilor permanenti

         Eruptia dintilor permanenti care inlocuiesc dintii temporari pierduti precoce se poate modifica in doua sensuri diferite si anume:

  1. a) Eruptia poate fi accelerata iar modificarea intereseaza in mod special primul molar si aproape niciodata caninii. Factorul cauzal al acestei eruptii accelerate este procentul de osteita periapicala ce determina simultan si pierderea precoce a predecesorului. In felul acesta aparitia dintilor temporari pe arcada se poate face si cu 4 ani inainte de termen si deci in conditiile unui grad important de imaturitate radiculara urmata de consecinte foarte variate. Dezvoltarea posteruptiva a acestor radacini este lenta, insotita de apozitie limitata de os alveolar si complicata adeseori de ocuparea unor pozitii anormale pe arcada. Secventa eruptiei poate prezenta abateri de la formula normala si cea mai dezavantajoasa varianta este eruptia precoce a primului molar care determina cel mai frecvent pierderea spatiului disponibil pentru incadrarea tuturor dintilor.
  2. b) Eruptia poate fi mai rara intarziata prin constituirea unui capac fibros care blocheaza agresiunea dintilor permanenti, complicatie care survine in conditiile in care pierderea dintilor temporari se face foarte devreme.

Modificarea spatiului pentru eruptia dintilor permanenti

          Pierderea precoce a dintilor temporari este urmata de reducerea spatiului restant, prin deplasarea in sens sagital a dintilor limitatori, insotita frecvent de extruzia antagonistilor. Aceasta deplasare verticala poate atrage dupa sine blocarea deplasarii sagitale a dintilor ce limiteaza foreza lasata libera prin pierderea dintilor temporari, si deci poate avea un efect favorabil, in mod special asupra pozitiei molarilor de 6 ani.

Dezechilibrul ocluzal

Ultima si poate cea mai grava dintre consecintele pierderii precoce este perturbarea rapoartelor ocluzale cu instalarea malocluziei, aceasta ca rezultat al insumarii eruptiei precoce si al deplasarilor dentare din jurul focarelor de pierdere precoce. In felul acesta eruptia precoce determina instalarea unor focare de imaturitate ocluzala in decalaj cu restul dezvoltarii ocluzale, iar deplasarea dintilor limitrofi si antagonisti creeaza aparitia interferentelor si modifica dinamica relatiilor bimaxilare.

Cum pot fi evitate astfel de probleme?

1. Controale periodice la medicul stomatolog pediatru

Este indicat ca prima vizita la medicul dentist sa fie facuta dupa eruptia primului dinte sau cel tarziu pana la varsta de 1 an. Acest lucru ajuta si la crearea unei relatii intre copil si medicul stomatolog pediatru de la o varsta frageda.

2.Tratarea problemelor dentare aparute

Orice problema aparuta trebuie tratata cat mai repede cu putinta, acest lucru ajutand la o manopera cat mai simpla pentru copil, cat mai conservatoare si evitarea unor costuri mult mai mari daca problema dentara se agraveaza.

3. Mentinerea spatiului

In cazul extractiei sau pierderii unui dinte este indicata folosirea unui mentinator de spatiu dentar pana la aparitia dintelui permanent. Acest lucru se realizeaza in functie de varsta copilului si timpul fiziologic de eruptie al dintelui succesor, fiind unori necesara opinia unui medic specialist ortodont.( Contraindicatiile mentinatoarelor de spatiu sunt: agenezia dintelui de inlocuire, surplusul de spatiu pe arcada, eruptia apropiata a dintelui de inlocuire, unele anomalii dento-maxilare care necesite extractii in scop ortodontic, egresiunea antagonistului care serveste ca mentinator de spatiu (cu conditia sa nu apara interferente/blocaje ocluzale).

4. Mentinerea igienei orale

Igiena dentara realizata de 2 ori pe zi, cu pasta de dinti si periuta potrivite pentru varsta copilului, precum si mentinerea unei diete cat mai saraca in zahar si carbohidrati sunt necesare pentru evitarea problemelor dentare.

 

No Comments

Post A Comment