18 dec. Periimplantita: ce este, care sunt cauzele și cum se tratează?

Implanturile dentare reprezintă soluţia ideală de înlocuire a unei unui dinte pierdut și se consideră că au o rată de succes de 90-95%. Totuși, există și cazuri rare în care pot să apară anumite complicații cauzate, în general, de o inserare incorectă a implantului sau de pierderea țesutului osos din jurul implantului. Efectele eșecului unui implant dentar apar după ce implantul s-a integrat complet în os, iar cauza cea mai frecventă este periimplantita. 

Apariția periimplantitei este cauzată de bacteriile și de resturile alimentare care se formează în jurul implantului dentar. Gradul de severitate al acestei afecțiuni poate varia de la inflamația gingiei până la resorbția osului. Periimplantita netratată la timp poate duce la pierderea implantului dentar și la apariția altor probleme dentare. 

Ce este periimplantita?

Periimplantita este definită ca o inflamație cu pierdere de suport osos ce afectează ţesuturile moi și dure care înconjoară un implant dentar. Este o formă de boală echivalentă parodontozei ce se manifestă în cazul dinților naturali, de aceea implanturile inserate ca urmare a pierderii dinților afectați de parodontoză sunt mai predispuse la apariția periimplantitei. 

S-a ajuns la concluzia că procesul inflamator este mai pronunţat şi are o evoluţie mai rapidă în jurul implantului dentar decât în jurul rădăcinii dentare, din cauza lipsei mecanismelor naturale de apărare.

Pacienții care suferă de această afecțiune se confruntă cu sângerări locale și cu pierderea osului care susține implantul dentar. Pierderea osului afectat de periimplantita poate duce, în final, la pierderea implantului dentar.

Principalele semne care anunță periimplantita: simptome

Periimplantita este o afecțiune care nu implică foarte multe simptome în faza incipientă, de aceea identificarea ei se face, în cele mai multe cazuri, atunci când deja se află într-un stadiu avansat. Pentru a fi observată și tratată la timp, sunt necesare controale stomatologice regulate. Principalele semne care ar trebui să alarmeze pacienții sunt:

• sensibilitate la periaj sau palpare;
• durere, în cele mai rare cazuri;
• sângerări gingivale fără motiv sau la simpla atingere a zonei respective;
• inflamația și modificarea culorii gingiei;
• respirație urât mirositoare, însoţită de secreţii purulente;
• mobilitatea implantară cauzată de pierderea osoasă.

În general, radiografiile pot să ofere indicii importante despre pierderea osoasă, dar nu este întotdeauna eficientă. Dacă se observă o diminuare radiologică a țesutului osos la nivelul implantului dentar, se poate suspecta apariția periimplantitei. 

Stadii de dezvoltare ale periimplantitei

Un implant reușit trebuie să fie funcțional și să imite aspectul unui dinte natural. Implanturile dentare au o rată de succes foarte mare, însă există și un procent de maxim 10% în care inserarea implantului eșuează din cauza dezvoltării unor infecții bacteriene la nivelul mucoasei bucale, numită mucozită. Dacă nu se tratează, această inflamație poate să evolueze și să afecteze gingiile și țesutul osos.

Mucozita peri-implantară

Stadiul incipient al periimplantitei este mucozita peri-implantară. Această afecțiune este caracterizată printr-o inflamație la nivelul gingiei care înconjoară implantul dentar și afectează doar mucoasa gingivală. Incidența mucozitei este crescută la pacienții care se află în terapie anticancerigenă, de tipul chimioterapiei în doze standard sau radioterapiei. De cele mai multe ori, acest stadiu este reversibil dacă se identifică de la început și presupune doar tratament cu analgezice sau alte soluții calmante.  

Periimplantita cu pierdere osoasă

Mucozita netratată poate evolua spre periimplantită. Periimplantita reprezintă o mucozită care se transmite spre straturile profunde ale gingiilor. Această patologie

afectează atât țesutul gingival, cât și osul alveolar din jurul unui implant dentar și poate duce la pierderi osoase.  Tratarea se poate face cu antibiotice sau debridare chirurgicală și regenerare osoasă, iar în cazurile mai severe se poate ajunge la intervenții chirurgicale cu adiție de os.  Aceasta este o soluție de regenerare osoasă cu grad ridicat de reușită. 

Periimplantita: diagnostic

Diagnosticul periimplantitei este asemănător cu cel al bolii parodontale. Semnele principale sunt sângerarea, prezența distrucțiilor verticale ale osului alveolar, sângerare, roșeață și mobilitate implantară. S-a ajuns la concluzia că pacienții parodontopatie pot avea risc crescut de periimplantită, deoarece dinții restanți sunt sursa de bacterii care se vor extinde și pe implantul dentar.

Leziunile periimplantare în stadiu avansat sunt mai ușor de depistabile prin pierdere osoasă vizibilă, mobilitate și infecție. Afecțiunile incipiente sunt mai greu de depistat și reprezintă o provocare pentru medici, deoarece odată identificate, se pot începe procedurile de prevenire a resorbției osoase și ulterior a pierderii implantului.

Resorbția osoasă poate fi detectată cu ajutorul unei radiografii  panoramice sau cu ajutorul unui film dentar.

Cauzele care determină apariția periimplantatitei

Pe lângă asocierea cu bolile parodontale, mai există și alte cauze care pot duce la apariția periimplantitei:

• Fumatul;
• Igienă orală deficitară (folosirea incorectă a mijloacelor de curățire orală sau lipsa folosirii lor);
• Absența unor controale regulate la stomatolog (măcar o data la 6 luni);
• Țesut moale de calitate scăzută în zona de implantare sau țesut cu defecte, în special lipsa gingiei keratinizate;
• Inserții protetice anterioare incorect realizate sau cimentate (inserție greșită a implantului sau o protezare incorectă a acestuia);
• Probleme generale de sănătate (boli sistematice precum diabetul, bolile cardiovasculare, imunosupresie);
• Modificări patologice involuntare realizate de către medic prin actul terapeutic sau examinări insuficiente ale pacientului;
• Radioterapie și chimioterapie, în acest caz mucozita se transformă frecvent în periimplantită.

Factori care favorizează periimplantita

În cazul implantului dentar nu apare riscul de cariere, cum se întâmplă în cazul dintelui natural, însă există riscul să fie respins de organism din cauza infecției care se poate produce în jurul acestuia, cuprinzând atât gingia, cât și osul, ceea ce favorizează apariția periimplantitei.  

Originea periimplantitei își găsește cauzele în bacteriile care înconjoară implantul dentar după intervenţia chirurgicală sau în cazul unei igiene orale deficitare. În cele mai multe cazuri, periimplantita apare la scurt timp după inserarea implantului, însă există și posibilitatea ca ea să apară și după câțiva ani. Pe lângă activitatea bacteriană, pot să mai apară și alți factori de risc care pot duce la respingerea implantului dentar:

• Integrarea fibroasă a implantului dentar (implantul poate să nu se vindece corect atunci când țesutul osos în care este inserat nu este optim sau atunci când aportul de sânge este deficitar în zona respectivă);
• Nerespectarea protocolului de inserare a implantului (folosirea unor freze tocite sau încălzirea osului în momentul frezajului);
• Forțele prea mari aplicate pe implanturi pot cauza fracturi de implant, ele apar mai rar la persoanele cu bruxism puternic sau cu ocluzie instabilă;
• Respingerea esențială este un fenomen extrem de rar, însă poate să reprezinte,  într-un procent destul de mic, un factor care cauzează periimplantita. 

Succesul unui implant dentar depinde în mare măsură de pacient. Condițiile excelente de îngrijire a implantului printr-o igienă orală riguroasă poate crește durata medie de funcționalitate a unui implant dentar, iar pacienții se pot bucura ani la rând de dinți puternici și sănătoși. 

Tratamentul periimplantitei

Metodele de tratament ale periimplantitei sunt numeroase, însă reușita lor nu este garantată din cauza numărului mare de factori de risc, iar posibilitatea de recurență este foarte mare. 

Tratamentul pe termen lung al periimplantitei are ca scop oprirea dezvoltării patologiei, consolidarea țesutului osos și împiedicarea reversiunilor. Etapele aplicării tratamentului presupun înlăturarea factorilor de risc existenți,  administrarea de antibiotice sistematice, administrarea de clorhexidină,  decontaminarea cu ajutorul laserului, debridarea chirurgicală pentru îndepărtarea plăcilor bacteriene sau a urmelor de tartru din cementul radicular și efectuarea detartrajului periodic pentru menținerea unei igiene orale satisfăcătoare. 

Pentru restabilirea țesutului osos, debridarea chirurgicală va fi urmată de regenerea osoasă ghidată. Metoda optimă de tratament care oferă posibilitatea reimplantării este cea a grefelor osoase. Grefarea poate favoriza vindecarea infecției osoase, iar ulterior se poate lua în considerare inserarea unui implant dentar nou sau se poate recurge la o proteză dentară mobilă. 

Pentru ca șansele de reușită ale unui tratament de regenerare osoasă ghidată să crească, sunt importante vizitele regulate în cabinetul stomatologului pentru igienizarea suplimentară a cavității orale. În egală măsură, respectarea recomandărilor medicului specialist este esențială pentru a micșora șansele de recidivă. 

Recomandări eficiente pentru întreținerea implantului dentar

Implantul dentar este o procedură care se realizează pe baza unui plan de intervenție și de restaurare dentară, numai după efectuarea unui consult complet și a unor analize detaliate. Intervenția nu durează mult timp și nu presupune durere, însă este posibil să existe un mic disconfort. Este recomandat ca în prima săptămână de la intervenție, pacienții să nu consume alimente sau băuturi fierbinți și nici mâncăruri dure sau lipicioase. Sunt indicate alimentele moi sau chiar pasate, precum supe, iaurturi, smoothie-uri sau legume bine gătite. Este bine să se evite și băuturile carbogazoase. 

Este foarte importantă și reducerea fumatului sau renunțarea la fumat măcar 2 săptămâni după operație, deoarece această acțiune îngreunează vindecarea și regenerarea țesuturilor și poate prelungi timpul de recuperare sau poate cauza chiar pierderea implantului dentar. 

Periajul dentar se poate relua chiar de a doua zi, însă trebuie efectuat cu blândețe, folosind o perie moale, non-abrazivă. De asemenea este indicat să clătiți gura cu antiseptice pentru a evita apariția sângerărilor și a bacteriilor. Pe lângă periajul zilnic, este important să se realizeze și o igienizare dentară profesională de minim două ori pe an.  Durata de viață a implantului dentar depinde foarte mult de măsura în care pacientul respectă recomandările de întreținere a implantului indicate de către medicul stomatolog și de importanța pe care pacientul o acordă igienei dentare.