02 mart. Pungile parodontale – Tratament, Cauze, Preventie

Pungile parodontale reprezintă spațiile superficiale formate între un dinte și țesutul gingival care îl înconjoară, apărute în urma eroziunii ligamentelor dento-parodontale, ca o consecință a unui proces inflamator. Tratamentul pungilor parodontale este esențial pentru a preveni consecințele nedorite ale acumulării de microorganisme sau resturi alimentare în punga parodontală, precum sângerările gingivale, respirația urât mirositoare sau durerile gingivale. 

Ce sunt pungile parodontale

Termenul de pungă parodontală este utilizat în stomatologie pentru a descrie adânciturile anormale apărute în șanțul gingival, în spațiul dintre gingie și dinte. Pungile parodontale reprezintă unul dintre semnele caracteristice ale parodontitei marginale, împreună cu inflamația și alveoliza (distrugerea osului alveolar). Cu toate acestea, o pungă parodontală poate să apară și în absența bolii parodontale, de regulă limitat la un singur dinte.   

Cum arata o punga parodontala

Semnele clinice care sugerează o pungă parodontală includ îngroșarea gingiei și modificarea culorii acesteia (din roz în roșu albăstrui), supurațiile sau sângerările gingivale, durerea localizată sau mobilitatea dinților. Deși pungile parodontale simple și compuse, apărute pe partea frontală a unuia sau a mai multor dinți, pot fi identificare inclusiv de către pacient, fără a fi necesară o evaluare medicală, controlul stomatologic se impune pentru confirmarea diagnosticului, determinarea adâncimii pungi parodontale și pentru instituirea unui tratament. 

Etapele de formare a pungilor parodontale

Procesul de formare a pungilor parodontale este unul complex și influențat semnificativ de igiena orală. Lipsa controalelor stomatologice și a detartrajelor, cât și igiena orală precară, constituie factorii principali care duc la apariția acestora. 

Formarea placii dentare

Igiena orală precară face ca placa bacteriană să se acumuleze în exces pe suprafața dinților, cât și în jurul marginilor gingivale. Ulterior, depunerile de placă bacteriană se solidifică, devenind tartru dentar, un mineral calcificat care nu mai poate fi îndepărtat prin igiena orală efectuată la domiciliu, ci doar printr-un detartraj, efectuat într-un cabinet stomatologic. 

Aparitia gingivitei

În lipsa detartrajului, acumulările de tartru și placă bacteriană duc la apariția gingivitei, o afecțiune caracterizată prin inflamarea superficială a gingiilor, ce se manifestă prin înroșirea și tumefierea gingiilor, creșterea sensibilității locale sau chiar apariția durerilor gingivale. Gingivita constituie o afecțiune reversibilă, dar care, în lipsa unui tratament de specialitate, poate determina apariția de pungi parodontale la nivelul țesutului gingival și agravarea condiției, până la apariția parodontozei. 

Grade de severitate ale pungilor parodontale

Severitatea unei pungi parodontale poate fi determinată în urma unui control parodontal, în funcție de dimensiunea sa. Astfel, după dimensiunile unei pungi parodontale, se disting:

– punga parodontală în stare normală, care poate fi curățată prin periajul dentar, dar care poate progresa către gingivită (dimensiuni cuprinse între 1 și 3 milimetri);

– punga parodontală în stare incipientă (dimensiuni cuprinse între 4 și 5 milimetri, constituie un semn incipient al bolii gingivale);

– punga parodontală moderată (dimensiuni cuprinse între 5 și 7 milimetri, caracteristică parodontitei moderate);

– punga parodontală avansată (dimensiuni cuprinse între 7 și 12 milimetri, caracteristică parodontitei avansate).

Cauze & Factori de risc – Pungi parodontale

Principalul motiv al apariției pungilor parodontale îl reprezintă acumulările de placă bacteriană și tartru, facilitate de igiena dentară deficitară. Factorii de risc pentru pungile parodontale includ, de asemenea:

– factorii ereditari;

– o dietă bogată în carbohidrați;

– fumatul de țigări, indiferent de forma lor;

– utilizarea unor medicamente care provoacă uscăciunea gurii;

– rezistența la insulină asociată cu obezitatea sau supraponderabilitatea;

– modificările hormonale;

– vârsta înaintată;

– stresul cronic;

– scorbutul (deficitul vitaminei C);

– anumite boli, precum diabetul, HIV, leucemia, artrita reumatoidă sau boala Crohn.

Diagnosticul pungilor parodontale

Diagnosticul de pungă parodontală este pus după evaluarea sănătății țesuturilor gingivale, printr-o procedură care poate confirma sau infirma existența unei boli parodontale. Procedura, denumită parodontometrie, presupune utilizarea unei sonde parodontale gradate în milimetri, care se introduce în spațiile dintre gingie și dinte și cu ajutorul căreia va fi stabilită adâncimea de sondare. Procedura este complet nedureroasă și nu necesită anestezie locală. Pentru stabilirea unui diagnostic de pungă parodontală, este necesar ca adâncimea șanțului gingival să fie mai mare de 4 milimetri. 

Tratamentul pungilor parodontale

Tratamentul pungilor parodontale presupune, în mod obligatoriu, curățarea completă de tartru și placă bacteriană a suprafețelor dentare și a rădăcinii dinților afectați, sub linia gingiilor. În funcție de adâncimea pungii și de gravitatea fiecărui caz, tratamentele pot fi mult mai complexe, uneori fiind necesare inclusiv intervenții chirurgicale, extracții dentare sau grefe de piele și os. 

Curatarea profesionala

Pungile parodontale de dimensiuni medii, de până în 5 milimetri, pot fi reduse printr-o curățare profesională a dinților și un detartraj dentar, proceduri efectuate într-un cabinet de stomatologie. De asemenea, o altă metodă de curățare pungi parodontale recomandată este și chiuretajul pungilor parodontale, o procedură în urma căreia se elimină în profunzime detritusurile subgingivale. Practicile de igienizare dentară la domiciliu pot contribui, de asemenea, la reducerea probabilității de mărire a adâncimii pungii parodontale și la îndepărtarea depunerilor de placă bacteriană. 

Scalarea si planarea radiculara

Procedură nechirurgicală în timpul căreia medicul parodontolog realizează o curățare completă a rădăcinilor dinților, cu scopul îndepărtării în totalitate a depunerilor de tartru și placă bacteriană aderente la rădăcinile dentare. Scalarea și planarea radiculară poate fi recomandată în scop preventiv, cât și terapeutic, pentru încetinirea sau stoparea progresiei bolii parodontale. 

Tratamentul cu antibiotice

În anumite situații, atunci când pungile parodontale sunt infectate și la nivelul gingiei apar abcese sau dintele prezintă mobilitate crescută, medicul stomatolog poate recomanda un tratament cu antibiotice. Este important ca tratamentul cu antibiotic pentru punga parodontală să fie urmat potrivit indicațiilor medicului.

Tratamentul chirurgical

Operația cu lambou reprezintă procedura chirurgicală de reducere sau de eliminare a pungii parodontale, efectuată la pacienții cu pungi parodontale adânci sau care prezintă pierderi osoase. Scopurile principale ale procedurii sunt salvarea dintelui și regenerarea ligamentului parodontal. În timpul procedurii, medicul parodontolog va realiza o incizie la nivelul gingiei, pentru ridicarea unei porțiuni din țesutul gingival și pentru expunerea rădăcinii dintelui. În acest mod, medicul va putea realiza o curățare profundă a suprafețelor radiculare subgingivale. La finalul procedurii, țesutul gingival va fi reatașat de cel dentar prin fire de sutură. În cazurile severe, când se constată o pierdere osoasă masivă, înainte de reatașarea țesutului gingival se va realiza și o adiție osoasă (presupune utilizarea unei grefe de os pentru refacerea volumului osos). 

Tratamentul cu laser

Tratamentul cu laser are rolul de îndepărtare a depunerilor de tartru și bacterii din jurul dinților, efectul său bactericid fiind unul puternic. Comparativ cu operația cu lambou, tratamentul cu laser facilitează vindecarea mai rapidă a gingiei și este semnificativ mai puțin invaziv, nefiind necesare incizii sau fire de sutură.

Cum poti preveni pungile parodontale

Prevenția pungilor parodontale este posibilă, în principal prin menținerea unei bune igiene orale și controale regulate la medicul stomatolog. Următoarele metode ajută aproape întotdeauna la prevenirea apariției bolii parodontale și a pungilor parodontale:

– periajul realizat de două ori pe zi, cu o periuță de dinți cu peri de duritate medie și o pastă de dinți cu fluor;

– utilizarea zilnică a apei de gură (preferabil fără alcool) și a aței dentare;

– stoparea consumului de alcool și de tutun;

– evitarea sau limitarea consumului de alimente și băuturi cu zahăr;

– menținerea unui aport suficient de vitamina C, prin consumul de fructe și legume;

– vizite regulate la stomatolog, la intervale de 6-12 luni, pentru curățarea profesională a danturii.

Complicatii ale pungilor parodontale

Pungile parodontale netratate pot continua să crească în adâncime, iar ulterior să afecteze sănătatea dinților. În lipsa vizitei la stomatolog, prognosticul pe termen lung este în general unul negativ. Complicațiile potențiale ale pungilor parodontale includ:

– durere apărută la mestecat;

– respirație urât mirositoare;

– retracție gingivală;

– abces parodontal;

– pierderea dinților. 

Durere la mestecat

Durerile apărute în timpul masticației indică în general o inflamație a gingiei, etapa incipientă a bolii parodontale. Atunci când este însoțită de alte simptome, durerea la mestecat trebuie să determine vizita la stomatolog.

Pierderea dintilor

Pierderea osoasă, însoțită ulterior de pierderea dinților, reprezintă cele mai grave consecințe ale pungilor parodontale. Controlul stomatologic poate preveni pierderea dinților, chiar și atunci când aceștia devin mobili. În cazul pierderii definitive a unuia sau a mai multor dinți, singura variantă pentru recăpătarea aspectului normal al danturii rămâne implantul dentar. 

Halitoza

Respirația urât mirositoare sau halitoza reprezintă unul dintre cele mai comune simptome ale afecțiunilor orale, astfel că nu întotdeauna indică existența unor pungi parodontale sau a bolii parodontale. Din acest motiv, deși halitoza nu produce un disconfort fizic, neglijarea sa poate avea importante consecințe asupra sănătății orale. 

Intrebari frecvente

Pungile parodontale reprezintă o importantă problemă de sănătate orală, care ridică adesea numeroase semne de întrebare pacienților. Printre cele mai comune întrebări despre pungile parodontale:

Sunt pungile dentare acelasi lucru cu abcesul dentar? 

Adesea confundate de către pacienți, pungile parodontale și abcesul dentar reprezintă condiții orale diferite, al căror tratament se diferențiază în mod semnificativ. Punga parodontală descrie spațiul format între gingie și dinte, în timp ce abcesul dentar este o acumulare purulentă formată lângă dinte sau la rădăcina acestuia (află mai multe despre abces aici). În unele situații, atunci când pacientul nu beneficiază de un tratament pungă parodontală, poate să apară un abces parodontal, o formă de abces dentar.

Ce este o punga parodontala falsa?

Punga parodontală falsă apare din cauza hiperplaziei gingivale, care nu este determinată de distrucția parodonțiului profund. Hiperplazia gingivală, o consecință a unei igiene orale deficitare sau a utilizării anumitor medicamente, poate crește riscul de boli gingivale, astfel că punga parodontală falsă necesită, în aceeași măsură cu cea adevărată, o evaluare medicală.