regenerare tisulara ghidata

Regenerarea tisulara ghidata

Boala parodontală este o infecție a gingiilor care dăunează țesutului moale din jurul dinților. Afectează în special ligamentul parodontal și osul alveolar, ceea ce duce la recesiune gingivală, expunerea rădăcinilor, mobilitatea și deplasarea dinților și, în final, la pierderea dinților. 

Ce este regenerarea tisulară ghidată?

Regenerarea tisulară ghidată, cunoscută pe scurt ca RTG, descrie în termeni medicali o formă comună de tratament în stomatologie care își propune să inverseze efectele bolii parodontale. Este vorba despre intervenția chirurgicală care are ca scop încurajarea „regenerării” gingiilor și țesutului osos pierdut din jurul dinților.

Cand este nevoie de regenerarea tisulară ghidată?

Acest tip de tratament stomatologic este potrivit pentru o serie de probleme, dar este folosit mai ales pentru corectarea bolii parodontale.

Mai multe detalii despre boala parodontală pot fi consultate aici

Când această afecțiune este în stadiu avansat, gingia începe să se retragă de pe suprafața dinților, iar în spațiul creat se adună bacterii, ceea ce crește riscul de infecție.

Tehnica de regenerare tisulară ghidată este necesară în cazurile în care se urmărește:

  • Stimularea creșterii țesutului deteriorat al parodonțiului, țesutul din jurul dintelui;
  • Stimularea regenerării osoase;
  • Reducerea adâncimii buzunarului parodontal.

Membrane de regenerare tisulară ghidată

Regenerarea tisulară ghidată se bazează pe folosirea unei membrane artificiale menită să se comporte ca un biomaterial care ghidează și controlează reînnoirea țesutului care s-a pierdut pe parcursul bolii.

În cadrul procedurii de regenerare tisulară ghidată, rolul membranei este crucial, deoarece poate preveni creșterea țesutului moale în spațiul creat între rădăcina dintelui și os. Studiile au arătat că, atunci când o membrană este plasată în contact direct cu suprafața osoasă înconjurătoare și este creat un spațiu, numai celulele din osul vecin sau din măduva osoasă pot migra în acest defect osos, fapt ce ajută la regenerarea osului (1).

Pentru a obține o regenerare osoasă eficace, membrana ar trebui să îndeplinească mai multe caracteristici, inclusiv:

  • biocompatibilitate;
  • rigiditate adecvată pentru întreținerea spațiului;
  • previne migrarea celulelor epiteliale;
  • timp de resorbție adecvat după regenerarea osoasă.

Tehnicile de regenerare tisulară ghidată folosesc fie membrană resorbabilă, fie neresorbabilă. 

Membrane resorbabile 

Membranele resorbabile derivate din colagen xenogeneic pentru utilizare în procedurile RTG sunt cele mai populare membrane utilizate în stomatologia implantară în prezent. Diferitele tipuri de membrane resorbabile includ colagen, pericard, fibrină bogată în trombocite și matrice dermică acelulară. 

Avantaje:

Membranele resorbabile nu necesită intervenție chirurgicală secundară pentru îndepărtarea lor, ceea ce duce la un risc redus de infecție și mai puține leziuni tisulare. De asemenea, au ca plus faptul că presupun mai puțin costuri, deoarece nu necesită o a doua intervenție chirurgicală.

Dezavantaje:

Membrana resorbabilă nu este potrivită pentru mărirea osoasă verticală din cauza rigidității și stabilității sale scăzute.

Rata și gradul de resorbție a membranei pot fi imprevizibile, lucru ce este asociat cu un risc crescut de inflamația și contaminarea bacteriană pe durata procesului de resorbție.

Membrane neresorbabile 

Cele mai comune tipuri de membrane neresorbabile includ politetrafuoretilenă expandată și plasa de titan.

Avantaje:

Au o proprietate excelentă de întreținere a spațiului și o capacitate previzibilă de formare osoasă.

Dezavantaje:

În cazul membranelor neresorbabile, o a doua intervenție chirurgicală este întotdeauna necesară pentru a le îndepărta, având ca rezultat creșterea costurilor și a disconfortului pacientului.

Procedura pas cu pas – Cum se realizeaza regenerare tisulară ghidată?

Tehnicile de regenerare a țesuturilor ghidate se bazează pe principiul selectivității celulare: prin acoperirea defectului intraos cu o barieră fizică, accesul și proliferarea este permisă doar celulelor capabile să reconstruiască aparatul parodontal de gradul de atac.

Prima etapă – Chirurgie pe gingii și os

Primul pas al acestei intervenții constă în realizarea unei incizii la nivelul țesutului gingival.

Placa și țesutul de granulație sunt îndepărtate ca în operația de chiuretaj deschis.

Odată ce zona cu probleme este expusă, se va realiza curățarea, chiar și în zonele mai greu accesibile, astfel încât toate bacteriile să fie eliminate.

Ulterior, o membrană este aplicată pe defectul parodontal și este, apoi, fixată pentru a ajuta la coagularea sângelui.

Etapa 2 – Separarea țesuturilor

Odată așezată între os și gingie, membrana ajută la crearea de spațiu pentru vindecarea osului.

Etapă 3 – După vindecare

Cusăturile și membranele se dizolvă după câteva luni (membrane din material resorbabil) sau trebuie îndepărtată după câteva săptămâni (membrane neresorbabile). În aproximativ șase luni, osul începe să se regenereze pentru a susține, din nou, dintele.

Regenerare osoasă ghidată vs regenerare tisulară ghidată 

O altă tehnică chirurgicală efectuată pentru a regenera osul alveolar din zonele edentate este regenerarea osoasă ghidată.

Principala diferență între cele două este că terapiile de regenerare tisulară ghidată sunt efectuate pentru a regenera structura de susținere a dintelui pierdută anterior, pe când procedurile de regenerarea osoasă ghidată sunt recomandate atunci când se încearcă regenerarea osului înainte de plasarea punților sau, mai frecvent, a implanturilor.

 

De ce se resoarbe osul maxilar?

În acest context, trebuie stabilite și cauzele care duc la diminuarea volumului de os maxilar, fenomen cunoscut și sub denumirea de resorbție a osului maxilar.

  • Pierderea dinților și neînlocuirea lor cu implanturi dentare;
  • Traumă sau leziune a maxilarului. Resorbția osoasă poate apărea din cauza dinților deteriorați, cum ar fi cei afectați de carii dentare severe sau cei care au fost slăbiți în urma unui impact asupra maxilarului, cum ar fi o accidentare sportivă sau un accident de mașină.
  • Boală paradontală. Acest lucru se datorează faptului că boala gingiilor afectează ligamentele care ajută la menținerea dinților în poziție. Pe măsură ce boala progresează, poate începe în cele din urmă să deterioreze osul alveolar care înconjoară dinții și țesutul conjunctiv, ceea ce poate cauza dinți slăbiți și pungi parodontale.
  • Osteoporoza. Deși osteoporoza poate să nu provoace inițial simptome și tinde să afecteze șoldurile și coloana vertebrală mai des, această afecțiune a fost asociată și cu pierderea osoasă a maxilarului. (3)

Cum se regenerează osul după procedură? 

După realizarea procedurii de regenerare tisulară ghidată, producția osoasă începe odată ce sângele coagulat format prin inflamație este înlocuit cu țesut fibros și cartilaj. În timp, acest țesut moale este schimbat cu os dur. Un ultim pas în acest proces este remodelarea osoasă, care  continuă mai mult de câteva luni, până ce dintele revine la forma lui inițială.

În timp ce aștepți ca osul să se vindece, există lucruri pe care le poți face pentru a te asigura că vindecarea progresează rapid și fără probleme.

  • Trebuie evitată clătirea puternică a gurii sau atingerea zonei imediat după intervenție chirurgicală. Acest lucru poate duce la sângerare.
  • Bea multe lichide. Evită lichidele sau alimentele fierbinți. Alimentele moi și lichidele trebuie consumate în ziua intervenției chirurgicale.
  • Renunță la fumat pe perioada vindecării.
  • Ia medicamentele pentru durere prescrise, imediat ce începi să simți disconfort.
  • Ia o pauză de la activitățile zilnice în ziua operației și reia activitatea normală atunci când te simțiți confortabil. Uneori pot fi necesare 7 până la 10 zile înainte de a te întoarce la tiparele normale de alimentație.

Pe durata procesului de vindecare este important să fii responsabil în ceea ce privește igiena dentară. Este recomandat să folosești o perie cu peri moi și o pastă de dinți cu abraziune redusă, evitând zona în care a fost realizată intervenția chirurgicală. 

Studiile pe termen lung au arătat o reducere a pierderii dinților și a riscului de progresie a bolii în cazurile tratate chirurgical de boală parodontală, dacă se respectă un program corespunzător de igienă (2). 

Ce țesuturi se pot folosi când vine vorba de adiția osoasă? 

Pentru a ajuta pacienții care se confruntă cu o diminuare a volumului osos poate fi recomandată adiția de os. Scopul intervenției este de a reface cantitatea de os maxilar distrus sau topit. Acesta este cea mai sigură soluție pentru toți cei care au pierdut unul sau mai mulți dinți.

Mai multe informații legate de această procedură medicală poți descoperi aici

Adiție de țesut gingival (moale) 

O primă modalitate prin care se poate realiza este cu ajutorul adiției de țesut moale. Cu ajutorul unor membrane pe bază de colagen porcin se încurajează regenerarea osoasă, precum și la vindecarea țesuturilor.

Adiții de țesut osos (dur) 

O a doua modalitate constă adiția de os derivat și sterilizat din oasele bovine, pentru obținerea rezultatului dorit implantării.

Beneficii laser – Regenerare tisulară ghidată

Aplicarea diferitelor sisteme laser în cazurile de boală parodontală, alături de aplicarea biomaterialelor pot ajuta la regenerarea osului resorbit.

Poți opta între mai multe tipuri de lasere, precum cele:

  • Active – au abilitatea de a interveni atât asupra țesutului moale, cât și asupra osului.
  • Terapeutice – sunt folosite cu scopul de a crește rata de vindecare.

Laserul Biolase Epic X poate fi folosit cu succes în chirurgia țesutului moale, deoarece este minim invaziv, oferind cea mai mare precizie de tăiere și hemostază (oprirea sângerării). De asemenea, poate fi folosit și pentru curățarea pungilor parodontale.

Mai multe detalii aici.  

Când trebuie să apelezi la regenerare tisulară ghidată?

Regenerare tisulară ghidată este necesară atunci când boala parodontala, ajunsă în stadiu avansat, a distrus o cantitate suficient de semnificativă de țesut gingival sau os.

Simptomele includ:

  • Respirație urât mirositoare sau gust neplăcut care nu dispare;
  • Gingii roșii sau umflate;
  • Gingii sensibile sau care sângerează;
  • Durere la mestecarea alimentelor;
  • Dinți slăbiți și sensibili;
  • Buzunare parodontale.

Dacă observi oricare dintre simptomele de mai sus este recomandat să obții un diagnostic cât mai curând posibil. Cu cât primești tratament mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a inversa leziunile cauzate de boala parodontală.

No Comments

Post A Comment